Impulsuri care duc la fapte

În termenii biologici care stau la baza descrierii circuitului neuronal al emoțiilor, ne naștem cu ceea ce a funcționat cel mai bine pentru ultimele 50000 de generații umane.

În esență, toate emoțiile sunt impulsuri ce duc la acțiune, planuri imediate de abordare a vieții, planuri pe care evoluția le-a întipărit în mintea noastră. Rădăcina cuvântului emoție este motere, verb din latină care înseamnă " a mișca ", plus prefixul " e ", adică " a te da la o parte " sugerând că tendința de a acționa este implicită în orice emoție.

Căutând după principiile de bază, am urmărit cum Ekman și alții gândeau emoțiile în termeni de familii sau dimensiuni și considerau familiile principale - mânia, tristețea, frica, bucuria, iubirea, rușinea ș. a. m. d. - ca fiind cele de la care pornesc nesfârșitele nuanțări ale vieții noastre emoționale.

Sursă imagine: Eugene Zhyvchik, Unsplash

Fiecare emoție joacă un rol unic și fiecare emoție pregătește corpul pentru o reacție diferită:

• Când te înfurii, sângele circulă mai repede în mâini și îți este mai ușor să înșfaci o armă sau să lovești un dușman; bătăile inimii cresc și se degajează hormoni precum adrenalina, ceea ce generează un plus de energie suficient de puternic pentru a acționa în forță.

• Când ți-e frică, sângele străbate mușchii mari, cum ar fi cei de la picioare, și îți este mai ușor să fugi. În același timp, trupul paralizează, chiar dacă doar pentru o clipă, poate și pentru a-ți lăsa timp să evaluezi situația și să constați dacă nu cumva cea mai bună soluție este o ascunzătoare.

• Principala funcție a tristeții este ajutorul dat pentru adaptarea în cazul unei pierderi importante. Tristețea aduce o scădere a energiei, această retragere introspectivă creează ocazia de a jeli o pierdere sau o speranță goală și mai aduce conștientizarea consecințelor acestora. Acestă pierdere de energie poate să-i țină pe oameni triști - și vulnerabili - în aproprierea casei, unde sunt mai în siguranță.

• Printre schimbările biologice cele mai importante din starea de fericire se numără o activitate sporită a centrului creierului, care înhibă sentimentele negative și încurajează creșterea energiei, liniștind ceea ce ar putea genera gânduri de îngrijorare.

• Iubirea, sentiment de tandrețe - contrariul psihologic al acelei mobilizări de tipul " luptă sau fugi " provenite din frică sau mânie. Modelul parasimpatic, denumit și " reacția de relaxare ", reprezintă un set de reacții ale corpului ce generează o stare de calm și mulțumire care facilitează cooperarea.

Aceste înclinații biologice de a acționa sunt modelate ulterior de experiența noastră de viață și de cultura noastră.

Sursă imagine: Ross Findon, Unsplash

Fiecare dintre aceste familii(dimensiuni) de emoții au un nucleu de bază, de la care se formează nesfârșitele mutații. De aici se nasc dispozițiile, care, teoretic vorbind, sunt mai puțin evidente și durează mai mult decât emoțiile(în vreme ce, de exemplu, este greu să fii mânios toată ziua, poți fi îmbufnat sau irascibil).

Dincolo de dispoziții există temperamentele, înclinația de a-ți aminti anumite emoții sau dispoziții prin care ai trecut, fapt care-i face pe oameni melancolici, timizi sau voioși.

De exemplu:

• Când ești mânios, dispoziția ta este: indignare, exasperare, resintiment, iar temperamentul: violență, ostilitate.

• Când ești trist, dispoziția generală este: mâhnire, lipsă de chef, îmbufnare, melancolie, autocompătimire, disperare și deprimare gravă, atunci când este de ordin patologic.

• Când îți este frică, dispoziția generală este: frământare, consternare, neînțelegere, teamă, spaimă, groază; iar de ordin psihopatologic, fobie și panică. Temperanent nervos, agitat.

• Când îți este rușine, dispoziția generală este: vinovăție, jenă, supărare, remușcare, supușenie, regretul.

• Când ești fericit, dispoziția generală este: ușurare, mulțumire, binecuvântare, amuzament, răsplată.

• Când apare sentimentul de iubire, dispoziția ta este: acceptare, prietenie, încredere, amabilitate, afinitate, devotament, adorație, dragoste, agape.

Iar dincolo de aceste dispoziții emoționale, apar problemele de natură emoțională, cum ar fi depresiile clinice sau anxietățile cronice. Când ești prins în acestă capcană a axietății, este nevoie de multă muncă pentru a ajunge iar în starea de liniște și fericire - pe măsură ce energia revine, se conturează noi începuturi.

- Fragment din cartea Inteligența emoțională, de Daniel Goleman.