Iubirea părintească și Consecințele rănilor din trecut

Toți copii ar trebui să fie protejați și îngrijiți cu afecțiune, căci acest instinct este inerent în noi toți, de dragul supraviețuirii speciei.

Iubirea părinților noștri ne ajută să învățăm cum funcționează această lume și faptul că noi suntem ființe valoroase, capabile să își atingă scopurile în viață. Din păcate, nu toți copii cresc astfel, iar relația părinte-copil rămâne una din cărămizile care contribuie la definirea identității noastre.

Sursă imagine: Caroline Hernandez, Unsplash

Atunci când un copil se simte neiubit de părinți, el pornește de la prezumția greșită că: " ceva nu este în regulă cu mine". Acest lucru nu este adevărat, dar rămâne codificat în sistemul de memorie al copilului. Când lipsa de atașament continuă, respectiv când părinții sunt incapabili să răspundă la nevoile emoționale ale copiilor lor, aceștia din urmă experimentează probleme de-a lungul întregii vieți, inclusiv de natură medicală și psihologică.

Atunci când părinții sunt bine conectați cu copiii lor, putem spune că ei se află pe aceeași lungime de undă. Acest stil este sigur și ajută copilul să își păstreze calmul mai bine și să relaționeze mai ușor cu ceilalți.

Din păcate nu toți părinții sunt conectați cu copii lor, din diferite motive, unii părinți nu se simt în largul lor să-și exprime iubirea și alte emoții puternice. Atunci când copii lor plâng, acești părinți se retrag imediat și se închid în ei.

Spre exemplu, Joan povestește că are un film video de când avea zece ani, care continuă să o deranjeze inclusiv acum. În film, mama ei, stătea așezată, iar ea a încercat să o sărute. Mama ei s-a ferit de mai multe ori, încercând să o evite cu orice preț. Mai mult, povestește ea; mama sa nu a îmbrățișat-o și nu i-a spus niciodată "te iubesc", declarându-i chiar că astfel de sentimente sunt "ieftine".

Într-o zi, Joan a auzit-o pe mama ei spunând că îi plac bebelușii, dar nu și copii căci aceștia din urmă sunt mult prea solicitanți. Așa se face că Joan a învățat de mică să nu ceară și să nu caute alinare de la părinții ei(tatăl ei o trata ca mama sa). Părinții ei au crescut-o așa cum au fost crescuți și ei, i-au satisfăcut nevoile fizice, dar nu și cele emoționale. Stilul lor de a-și crește copilul a fost o reacție automată, cu alte cuvinte și-au imitat proprii părinți și rudele, convinși că așa este firea lucrurilor.

Sursă imagine: Morgan David de Lossy,Unsplash

Foarte mulți oameni se simt deprimați când își examinează viața și se gândesc, așa au fost și părinții mei. Nu da vina pe ei, ceea ce contează este să te eliberezi. Dacă îți poți identifica zonele cu probleme, atunci poți folosi tehnici de reprocesare și scoatere a amintirilor neprocesate. În acest scop, vom folosi tehnica spiralei.

Tehnica spiralei

1. Identifică un element(o amintire) care te supără - creează-ți o imagine cu acest eveniment supărător.

2. Evocă această imagine și observă în ce loc corporal percepi dezechilibru.

3. În continuare, imaginează-ți că această emoție este energie pură. Dacă ea crea o spirală, în ce direcție ar evolua: în sensul de ceasornic sau în sens invers acelor de ceasornic?

4. Schimbă prin puterea minții direcția spiralei energetice din corpul tău. Spre exemplu, dacă aceasta se rostește în sensul acelor de ceasornic, determin-o să se rotească în sens invers acelor de ceasornic.

Observă ce se întâmplă cu senzațiile din corpul tău. În cazul multor oameni, starea supărătoare începe să se dizolve de îndată ce se schimbă sensul de rotație al spiralei. Continuă astfel până când te simți confortabil. Dacă un anumit sens nu dă rezultate, încearcă-l pe celălalt; poate te face să te simți mai bine.

- Fragment din cartea Vindecarea traumelor din trecut, de Francine Sapiro

Click pe carte pentru a-l achiziționa de pe Libris.ro