Elanul spre noi înălțimi

A fost odată o caracatiță care trăia în apă mică, limpede și caldă din apropierea unui țărm nisipos.

Viața era lipsită de griji.

Înota peste recife, se amesteca printre pești colorați și se relaxa în onduirea ușoară a valurilor. Dar exista un element puțin diferit legat de această caracatiță. Îi plăcea să se agațe de obiecte. Uneori, pentru a se amuza, își înfășura tentaculele în jurul unui pește și pornea într-o călătorie cu plăcere. Alteori, își strângea tentaculule în jurulul unei stânci puternice și solide, unde se putea simți în largul ei și în siguranță.

Pe măsură ce micuța caracatiță a crescut, s-a aventurat mult mai mult în larg, explorând ape mai adânci. Într-o zi pe când înota cu oarecare ezitare prin aceste teritorii noi, a dat de un obiect ciudat și neobișnuit. Corpul unei nave mari își arunca pe apă umbra întunecată. De prora ei se legăna o ancoră puternică, în jurul căreia caracatița, căutând o sursă de siguranță, și-a prins tentaculele.

Pe cănd stătea așa fixată pe ancoră, cramponată, acesta a început să coboare, scufundându-se prin ape care deveneau tot mai întunecoase și mai reci. Caracatița mică putea simți presiunea apei împingând-o spre înăuntru la fel de tare cum doreau temerile ei să explodeze înafară. Nu știa dacă să rămână agățată sau să-și dea drumul.

În timp ce ancora ca atare o simțea ca fiind un loc ferit, sigur și puternic, coborârea ei în beznă și apăsarea oceanului erau foarte înfricășătoare. În cele din urmă ancora a lovit fundul apei. Micuța caracațiță s-a lipit mai strâns, nehotărâtă dacă să mai rămână prinsă de obiectul care o cufunda în adâncimi atât de necunoscute. I se părea cumva că este o falsă senzație de siguranță, dar în întunericul și apăsarea acelei incertitudini, micuța caracațiță ezita să se deprindă.

Temătoare, speriată și indecisă, micuța caracatiță s-a simțit mai liniștită, dar și neîncrezătoare deopotrivă, atunci când din bezna apelor a țâșnit un pește.

Sursă imagine: Red Zeppelin, Unsplash

Caracatița a strigat după ajutor. Peștele i-a ascultat povestea, după care a spus:

-Îmi pare rău, eu nu te pot ajuta. Dar un pește mare vine în urma mea, ar putea să-ți ofere el ajutorul de care ai nevoie.

Nu a trecut mult și peștele mare a apărut înot, cu mișcări ușoare, relaxate. Ochii lui păreau blânzi și grijulii.

- Te pot ajuta, i-a răspuns peștele când caracatița i-a solicitat ajutorul, dar mai întâi trebuie să faci tu ceva ca să te ajuți singură. Trebui să dai drumul acelei ancore, apoi îți arăt o cale de ieșire.

Peștele cel grijuliu a așteptat, încurajând și felicitând caracatița la fiecare "pas" care îl făcea înainte. Apoi, peștele a început să înoate înainte și iar înapoi și iar înainte, croindu-și încet-încet drumul în sus. Urcarea nu a fost atât de iute și de abruptă cum își imagina caracatița,dar peștele părea că știa ce face, fiind conștient de problemele create de o ascensiune prea rapidă. El o ghidat în așa fel, încât micuța caracatița să învețe cum să se descurce singură, dacă i se mai întâmpla vreodată să nu atingă pământul. A început să se simtă mai puternică și mai capabilă.

Împrejurimile nefamiliare nu o mai speriau. De fapt, acum călătoria i se părea o adevărată aventură.

Tot continuând să urce, a ajuns la ape tot mai calde și mai luminoase. Micuța caracatiță se simțea mai ușurată și fericită. La un moment dat s-a pornit să înoate ea în față, luând conducerea și croindu-și drumul propriu înainte.

Nu a trecut mult timp până ce peștele a spus:

- De aici încolo ești suficient de pregătită să mergi mai departe singură. Caracatița i-a mulțumit peștelui și a înotat în sus, apa devenea din ce în ce mai luminoasă și mai caldă.

Ceva se schimbase, nu numai evenimentele noi care le trăise, ci ceva inăuntrul ei.

În fine, caracatița și-a recunoscut proaspăt dobândita abilitate de a zbura liber, de a lăsa în urmă trecutul, de a se bucura de experiența momentului și de a anticipa deliciile a ceea ce avea să vină.

- Povești vindecătoare de Gearge W. Burns

Obiective propuse:

- Cuceriți frica.

- Bizuiți-vă pe propriile forțe.

- Priviți înainte.

- Concentrați-vă pe noi culmi ale realizărilor.