Faceți mereu ceva în plus față de ce "trebuie"

De curând, eu și Elizabeth plecasem cu mașina de acasă de la noi, din Windsor, înspre Scoția, pentru a ne vizita familiile.

Pe drum, ne-am oprit la un restaurant, ca să luăm micul dejun. Amândoi eram puțin obosiți din cauza faptului că plecasem de acasă foarte devreme și cum avusesem mai multe zile aglomerate înainte, nici nu prea dormiserăm, dar oboseala a dispărut în momentul în care am văzut-o pe femeia care urma să ne servească micul dejun.

Aceasta lucra în spatele unei tejghele, ne-a salutat cu un zâmbet larg și a rostit câteva cuvinte prietenoase.

Atitudinea ei sinceră, politicoasă și pozitivă a fost ca un duș de înviorare pentru noi.

Cred că și-a dat seama că suntem obosiți, pentru că ne-a dat niște porții mari la micul dejun, pe lângă o porție la fel de generoasă de bună dispoziție, ceea ce a fost exact ce ne trebuia. În câteva secunde ne-am simțit revigorați, și nici măcar nu mâncaserăm.

În timp ce luam micul dejun, am văzut un formular de feedback pe o masă. Cu litere evidențiate, era trecută noua inițiativă, instituită de cei care administrau restaurantul. Se numea "Faceți ceva în plus față de ceea ce trebuie!"

Noi tocmai avuseserăm parte de o servire excelentă, așadar am completat formularul. Trebuia să trecem și numele persoanei care ne-a servit, precum și data și ora la care luasem masa, dar nu reținusem numele femeii, așa că, înainte de a ieși din restaurant, ne-am îndreptat către tejghea și am încercat să citim ce scria pe ecusonul ei, dar era foarte ocupată, stătea mai mult cu spatele către noi.

Sursă imagine: Marius Muresan, Unsplash

Acum trebuie să recunosc că m-am gândit să plecăm, pur și simplu, nu ne simțeam prea confortabil, eram perfect conștieți că unii clienți credeau că vrem să ne băgăm în față, de multe ori se întâmplă ca iubirea să se insinueze. Atunci, fie profităm și ieșim din zona de confort și evoluăm, fie fugim. Așa că am strigat-o și am întrebat-o cum o cheamă. I-am spus că este pentru formularul de feedback și că-i eram foarte recunoscători. I s-a luminat fața și a zâmbit. Brusc m-am simțit încurajat să le indic și altor clienți să completeze formularul de feedback. Ce mod mai plăcut de a servi există decât... cu un zâmbet?!

Apoi, soarta a făcut ca manegerul restaurantului să apară. I-am relatat ce scrisesem în formular, era foarte fericit că primește un feedback pozitiv. Era ceva deosebit pentru ei să aibă un feedback pozitiv, sunt convins că mulți au fost mulțumiți de atitudinea ei, dar nu făcuseră nici o remarcă în acest sens.

Nu e ciudat cum majoritatea oamenilor își rezervă dreptul de a da un feedback numai când au ceva negativ de spus?

Câte persoane cunoaște-ți care trimit scrisoare de mulțumire, după ce au fost multumiți de servire?

Dar câți oameni se plâng,în schimb, când mâncarea nu s-a ridicat la înălțimea așteptărilor lor?

În absnța unui feedback pozitiv, îi privăm pe oameni de a ști cât de importantă este munca lor.

Din păcate cei care se plâng au vocile mai puternice, simt că am putea schimba radical lumea, dacă am face ca recunoștința să aibă vocea mai pregnantă. Am putea schimba radical viața altora, precum și a noastră, dacă am face ceva în plus, ceva ce nu cere nimeni, ceva ce nu este obligatoriu să o facem.

Ați observat ce bine vă simțiți atunci când faceți altuia un compliment sincer sau un bine?

După episodul din restaurant, mă simțeam în al nouălea cer. Uimitor, nu? Printr-un banal act de bunătate, am reușit să-mi schimb mie starea de spirit și pe cea a lui Elizabeth, dar și experiența noastră asupra a ceea ce ne înconjoară și să inspirăm sentimente de bine unui membru al personalului unui restaurant, managerului său și tuturor clienților care stăteau la coadă.

- Poveste vindecătoare de Dr. David R. Hamilton

Click pe carte pentru a-l achiziționa de pe Libris.ro