Jim și cartea cu glume

Jim era un profesor universitar care urcase treptele ierarhice academice.

Era adesea invitat să țină conferințe, era poftit ca visiting profesor sau consultant specialist.

În ciuda realizărilor sale, își menținea un simț gingaș de umanitate caldă și o grijă și un interes profund pentru colectivul său și pentru familie. Cu toate că viața lui nu era perfectă, nu încetase să-i pese de ceilalți. Putea îmbina într-un chip delicat cunoașterea, înțelepciunea și o inimă grijulie, pentru a face față provocărilor vieții.

Din nefericire, Jim simțea în ultimii câțiva ani că pierde tot mai tare controlul asupra multor aspecte din viața lui - iar asta era realitatea obiectivă.

Suferea de o boală cronică încă din copilărie și cu toate că era în general stabil, din când în când ea răbufnea, lăsându-l epuizat fizic și emoțional. Nu putea face nimic să schimbe această situație.

Sursă imagine: Jez Timms, Unsplash

El și soția lui nu mai erau de mult fericiți.

Nu în sensul că eventual căminul lor ar fi fost un câmp de luptă, ci mai degrabă în acela că, pur și simplu, se dezvoltaseră în direcții diferite, ceea ce lăsa loc la prea puțină bucurie, pasiune sau sentimente de mutualitate.

Jim încercase să stea de vorbă cu ea, discutase despre dezvoltarea unor interese comune și chiar sugerase consilierea maritală, dar toate sugestiile lui au fost primite cu negativism - iar el se simțea neputincios să facă de unul singur schimbări.

Unicul lui copil, o fată de care se simțea extrem de apropriat, se îndrăgostise de un tânăr care lucra într-o companie ce era pe cale să-l transfere pe cealaltă parte a continentului.

Din nou, Jim se simțea neputincios, de astă dată în ceea ce privește riscul de a-si "pierde" fiica.

Diferite incidente la muncă s-au adăugat și ele la pierderea de putere pe care o suferea. Universitate lui implementase un program nou de raționalizare economică, angajând un consultant care nu acea sentimente față de tradițiile vieții academice, așa cum învățase Jim să le cunoască și să le îndrăgească de-a lungul carierei lui.

Accesul spre avansul în carieră era blocat.

Printre colegii lui cu care lucrase timp de ani și care voiau ca el să fie cel care să-i conducă se operau reduceri. Simțindu-se la fel de neputincios ca un automobil lipsit de motor, a căzut în depresie și a început să deteste să meargă dimineața la serviciu.

Am explorat în cadrul terapiei cum putea începe să refacă chiar și în pași mici, controlul sau sentimentele de autoîntărire de care avea nevoie Jim pentru a se simți bine. După ce a analizat această problemă,a spus:

- Există multe lucruri care sunt în acest moment dincolo de puterea mea de a schimba: boala, căsnicia mea, mutarea fiicei mele, strategia implementată la locul de muncă. Am sperat, am dorit și m-am zbătut să le schimb, dar realitatea este că nu se vor schimba și eu nu pot efectua nimic în acest sens. Eforturile mele de a schimba ceea ce nu poate fi schimbat, m-au făcut să mă simt neajutorat și necorespunzător. E ca și cum aș fi încercat să iau lumea și să o rotesc în altă direcție. Așa ceva nu se poate, iar strădaniile mele, indiferent cât de intense sau bine intenționate ar fi, doar mă fac să mă simt că am eșuat.

Îmi dau seama, a cotinuat, că, dacă ceea ce am făcut nu a mers, trebuie să schimb macazul.

Trebuie să găsesc ceea ce pot să schimb, mai degrabă decât să mă fi luptat cu ceea ce nu pot. Dacă ar fi să trăiesc cu niște situații așa cum sunt ele în clipa de față, trebuie să aflu cum pot realiza acest lucru într-un mod mai comod pentru mine și mai agreabil.

Sursă imagine: Noémi Macavei-Katócz,Unsplash

Într-o zi, în pauza de prânz, în timp ce trecea alene cu privirea peste rafturile librăriei universității, ochii i-au căzut pe o carte pe care în mod normal nu s-ar fi gândit să o citească.

Jim a tras cartea cu glume din raft și a cumpărat-o.

A început să citească în fiecare dimineață câteva glume la micul dejun. Era un mod amuzant de a începe ziua și diferit de paternul lui din trecut de a se gândi îngrijorat ce noi drame incontrolabile s-ar putea declanșa la lucru.

Într-o zi, a ales o glumă care i-a plăcut și și-a propus s-o memoreze. A repetat-o în gând în drum spre serviciu.

Când a ajuns, le-a spus colegilor lui. Curând au început să vină și ei cu glume, pe care și le spuneau unii altora dimineața la o cafea, împărtășind de pe-acum umor în loc la necazuri.

Prin această simplă acțiune, Jim a schimbat nu numai propriile sentimente în legătură cu mersul la muncă ci și atmosfera dintre colegii colectivului. În loc să se simtă neputincioși și nefericiți în legătură cu ceea ce li se păruse înainte de neschimbat și inevitabil, au abordat probleme pozitiv și plini de energie.

Camaderia clădită pe redarea unor glume a evoluat spre acțiune, iar colegii lui au devenit mai activi în dorința de a-și reprezenta cauza - totul datorită faptului că Jim a găsit în niște circumstanțe care păreau atât de imuabile ceva ce a fost transformabil.

- Povești vindecătoare de Gearge W. Burns

Obiective propuse

Acceptați ceea ce nu poate fi schimbat.

Faceți ceva diferit.

Fiți mulțumiți cu ceea ce puteți face.