Trăiește clipa prezentă

Două turiste stăteau sus, la înălțime, pe vârful unei roci de granit, privind spre Câmpiile Serengeti din Africa de Est.

Una dintre ele se uita la mingea de lumină roșie, învăpăiată, care simboliza, pentru ea, acest ținut uscat, pârjolit de soare. În timp ce ațintise privirea asupra soarelui, acesta a alunecat încet până la linia orizontului, umbrele s-au lungit, iar ziua s-a răcorit. Cerul senin era ca o acuarelă în nuanțe pastelate.

Însoțitoarea ei ședea cu ea de vorbă, cu spatele spre apus. Vorbea despre cum dorise întotdeauna să vină în Africa. Cum citise atâtea despre ea în copilărie și fusese fascinată de documentarele africane televizate. Ceva legat de acest ținut aprinsese o dorință în ea.

Prima tânără asculta și privea, nu la tovarășa ei ci la scena de dedesubt. Și-a pus binoclul la ochi să studieze un grup de lei delectându-se cu prada lor: un gnu. Era fascinată de felul în care respectau o ordine prestabilită de a mânca, fiecare așteptându-și răbdător rândul. Hiene se agitau de zor în spatele lor, nerăbdătoare să le vină rândul la ospăț.

Sursă imagine: Ivan Diaz, Unsplash

Cea dea doua femeie vorbea despre cât de greu muncise și cât de mult timp strânsese bani ca să ajungă în Africa. Uneori lucrase la două servicii. Accepta orice i se oferea. Nu conta cât era de greu sau de dezagreabil. Avea un țel și urma să și-l realizeze.

Prima femeie urmărea captivată, parcă pironită locului, cum leii au părăsit locul și s-au apropriat hienele. Și deasupra lor, vulturii dădeau târcoale, rotindu-se fără efort pe un curent termal cald ce se ridica din câmpia arsă de soare. Unii alunecau în jos din văzduh, păstrând o distanță precaută de hiene și sperând să fie primii dintre ai lor care să ajungă să ciugulească oasele.

Femeia cea tânără, cu spatele la această scenă, continua să vorbească. Drumul pentru a ajunge aici fusese un coșmar. Avionul ei avusese probleme mecanice și ea fusese nevoită să aștepte câteva zile într-un aeroport nord-african, ca avionul să fie reparat. În timp ce călătorea prin Africa de Est într-un autobuz, cineva îi tăiase rucsacul și îi furase cecurile de călătorie. Dădea vina pe linia aeriană. Dădea vina pe africani. Dădea vina pe sărăcie și corupție.

Prima femeie auzea dar nu asculta cu adevărat. Prefera să admire viața de pe câmpii. O cireadă de girafe mergea spre nord, proiectându-se pe fundalul apusului de soare. Siluetele înalte ornau cerul pictat. Gâturile girafelor se onduiau ca trestia în suflarea vântului și picioarele lungi și subțiri mângâiau cu atingerea lor pământul, ridicând norișori de praf, luminați de soare. Soarele ce apunea umplea inima femeii cu o căldură la fel de tangibilă ca și arșița care îi atinsese trupul în timpul zilei.

Prietena ei tot nu se întorsese încă spre soare, ci continua să-și reverse fustrările.

În cele din urmă, prima femeia a întrebat:

- Nu realizezi ce tocmai ai pierdut? Îmi vorbești aici despre Africa și în acest timp, pierzi experiența de a fi aici. Ești concentrată pe trecut și pe ceea ce deja s-a întâmplat și în acest timp pierzi miracolul prezentului. Îmi spui cât de mult ți-ai dorit să fii aici, dar acum că ai reușit, nu savurezi clipa!

Auzind aceste cuvinte, călătoarea a început să se întrebe cum ar putea să se desprindă de ceea ce s-a petrecut deja și să se bucure de ceea ce se petrece acum.

- Povești vindecătoare de Gearge W. Burns

Sursă imagine: roya ann miller, unsplash

Obiective propuse:

- Apreciați experiența momentului.

- Savurați frumusețea(momentului,a naturii,etc.).

- Asumați-vă responsabilitatea.