RAIN - un exercițiu prin care ne îmbrățișăm emoțiile
- Heal Your Life
- Mar 7, 2020
- 4 min read
Updated: Sep 9, 2020
Cei mai mulți oameni care meditează caută o pauză de la ceea ce uneori e numit "mintea de maimuță" - vârtejul perpetuu, hiperactiv(și adesea autodistructiv) de gânduri și sentimente prin care trec.
Adevărul este că meditația nu înlătură acest haos mental și emoțional. Mai degrabă cultivă blândețea și creează un spațiu ce ne permite să devenim intimi cu experiențele noastre, încât să ne putem raporta altfel la mulțimea de emoții și gânduri care ne împresoară. Exact în acea relație diferită ne regăsim libertatea.
RAIN este acronimul unei practici special concepute pentru a alina confuzia emoțională și suferința. Atunci când apare un sentiment negativ sau problematic, ne oprim, ne amintim cei patru pași reprezentați de litere și începem să fim atenți într-o manieră diferită.
R. RECUNOAȘTEREA - este imposibil să gestionăm o emoție - să fim flexibili atunci cănd întâmpinăm dificultăți - dacă nu recunoaștem deschis că o experimentăm. Așadar, primul pas constă pur și simplu în a observa ce se întâmplă. Să presupunem că ai avut o discuție cu un prieten care te-a tulburat, care ți-a lăsat un gust amar. Nu trebuie să încerci să dai la o parte sau să ignori acest disconfort. În schimb, te uiți mai atent. Vai - e posibil să-ți spui - asta pare a fi mânie. Apoi ar putea urma rapid un alt gând: Și văd că mă judec fiindcă sunt furios.
A. Asumarea - al doilea pas este o extensie a primului: accepți sentimentul și îi dai voie să fie acolo. Cu alte cuvinte, îți îngădui să îl simți. Îți amintești că nu ai puterea să declari convingător: "Nu ar trebui să am asemenea sentimente de ură față de un prieten" sau "Ar trebui să nu mai fiu atât de sensibil." Uneori, le cer elevilor mei să își imagineze că fiecare gând sau emoție ar fi un oaspete care bate la ușa casei lor. Gândurile nu trăiesc acolo; poți să le întâmpini, să accepți să te viziteze, apoi să privești cum pleacă. Decât să consideri furia și autoînvinuirea drept lucruri "rele" sau "greșite", caracterizează-le ca "dureroase". Acesta este primul pas către compasiunea de sine: să remarci cum iese la iveală gândurile și emoțiile să creezi un spațiu pentru ele, chiar dacă sunt neplăcute. Nu preiei controlul asupra furiei tale și nu faci o fixație pentru ea, nici nu o tratezi ca pe un dușman care trebuie anihilat. Ea se află acolo pur și simplu.
I. Investigația - acum începi să pui întrebări și să îți explorezi emoțiile animat de curiozitate și deschidere. Asta se simte destul de diferit față de situațiile în care suntem conduși de o anumită obsesie sau dorința de a descoperi pe cine să dăm vina. Când suntem prinși într-o reacție,este ușor să ne focalizăm pe declanșatorul ei și să ne spunem: "Sunt atât de furios,și așa și pe dincolo,că o să le strig tuturor ce a făcut individul ăla, până când o să-l distrug!",mai degrabă decât să analizăm emoția însăși. Avem parte de mai multă libertate dacă ne dăm voie să cultivăm curiozitatea și să ne apropiem de un sentiment decât dacă fugim de el.
Am putea să explorăm cum se manifestă acel sentiment în corpul nostru și să ne uităm și la ce anume conține. Numeroase emoții puternice sunt de fapt tapiserii complicate, țesute în mai multe straturi.
Furia,de exemplu, include în mod obișnuit senzații de tristețe, neajutorare și teamă. Pe măsură ce ne apropiem de ea, o emoție neplăcută își pierde din opacitate și din forță. Ne concentrăm mai puțin pe a eticheta disconfortul și mai mult pe a afla informații din interiorul nostru.
Încă o dată, nici nu ne "scăldăm" în acele sentimente, nici nu le reprimăm!
Ține minte că progresul nu înseamnă că nu vor mai apărea emoții negative. Dar în loc să pară dure ca oțetul,ele vor deveni transparente și vor putea fi investigate mai ușor.
N. NON - IDENTIFICAREA - în ultima etapă din cadrul RAIN, evităm în mod conștient să fim definiți de(sau identificați cu) un anumit sentiment, chiar dacă rezonăm cu el. Dacă ești furios pe o anumită conversație, în legătură cu o anumită situație, nu îți spui nicidecum: "Sunt o persoană furioasă și așa o să fiu mereu." Îți dai voie să-ți simți propria furie, teamă sau indignare - orice este acolo - și, în loc să aluneci pe toboganul judecării sinelui("Sunt o persoană îngrozitoare!"), faci o observație drăgăstoasă, de genul: "Vai asta e o suferință pentru mine." Astfel deschizi ușa unei relații pline de compasiune cu tine însuți, ce reprezintă fundația trainică a unei relații pline de compasiune în raport cu ceilalți.
Firește, nu putem să decidem ce gânduri și sentimente apar în interiorul nostru. Însă putem să le recunoaștem așa cum sunt - câteodată recurente, uneori frustrante, alteori pline de fantezie, de multe ori dureroase și întotdeauna schimbătoare. Permitându-ne nouă înșine să recunoaștem acest simplu fapt, începem să acceptăm că nu vom fi niciodată capabili să ne controlăm propriile experiențe, dar că suntem capabili să transformăm relația pe care o avem cu ele. Iar acest lucru schimbă totul.
- Sharon Salzberg în cartea Iubirea reală Arta unei conexiuni conștiente
Click pe carte pentru a-l achiziționa de pe Libris.ro
Comments